Economisire si taxe aferente

black scientific calculator, orange, and notebook on table

Inflaţia, impozitul pe dobândă, taxele de retragere a numerarului la ghişeu sunt câteva filtre neplăcute care vă diminuează valoarea reală a banilor puşi de-o parte.

Existenţa inflaţiei îi forţează pe cei ce economisesc să caute refugiu în dobânzile plătite de bănci, instituţii publice (titluri de stat şi obligaţiuni municipale) sau private (obligaţiuni corporatiste). Există însă o diferenţă majoră din perspectiva câştigului net: cine împrumută statul şi instituţiile sale nu plăteşte impozitul de 16% pe dobândă, cine împrumută instituţii private – da. Şi, probabil că în viitorul apropiat, prin prisma datoriilor publice în creştere, vor exista stimulente suplimentare pentru cei dispuşi să mai finanţeze cheltuielile guvernamentale. Din păcate, nu aveţi posibilitatea de a împrumuta direct Guvernul, achiziţia titlurilor de stat se face intermediat, apelând la o bancă. Iar avantajul lipsei impozitului pe dobândă, este diluat de comisionul aplicat de aceasta la achiziţionarea titlurilor de stat (s-a considerat că vânzarea titlurilor prin Trezorerii, direct populaţiei, decapitalizează sistemul bancar). În plus, valoarea unui astfel de titlu (10.000 lei) exclude din ecuaţie micii deponenţi. În ceea ce priveşte obligaţiunile muncipale, nu există aceleaşi limitări în ceea ce priveşte achiziţia şi valorile nominale, singurul inconvenient fiind … cererea mare, investitorii instituţionali având prioritate (de multe ori emisiunea a fost epuizată în trecut în primele minute de la deschiderea subscrierii).

Dincolo de impozitul pe dobândă, comisionul de retragere numerar la ghişeul băncilor reprezintă o modalitate suplimentară de diluare a valorii sumelor economisite. În medie 0,5% din suma retrasă, comisionul respectiv poate ajunge la unele bănci şi la 0,6%, în timp ce altele acceptă retragerile fără comision dacă cererea survine la scadenţa depozitului. Puteţi evita acest comision sau îl puteţi măcar diminua solicitând ca sumele de care aveţi nevoie să fie direcţionate spre contul aferent cardului de debit (uzual comisionul este de 0,2% la retragerile prin bancomat dar există şi bănci care nu percep comison la retragerile cu cardul).

 

Economii vs. inflaţie

Nu trebuie să credeţi că într-un mediu inflaţionist nu ar trebui să economisim, ci doar să consumăm pentru a nu pierde valoarea banilor. Inflaţia şi hiper-inflaţia sunt totuşi specii diferite. La valori decente, de câteva procente, inflaţia poate avea chiar efecte benefice, ajutând creşterea economică. Hiperinflaţia înseamnă însă o neîncredere generalizată în moneda locală de hârtie şi tranformarea instantanee a tuturor veniturilor sub această formă în devize forte sau bunuri de consum. Reţineţi însă că şi în ipoteza unei inflaţii uşor mai mare decât dobânda bancară, cine economiseşte va avea întotdeauna opţiuni suplimentare când vine vorba de cheltuieli neprevăzute în comparaţie cu o persoană dispusă să cheltuie totul de la lună la lună doar pentru a nu risca o erodare a valorii economiilor.

În situaţia extremă în care inflaţia o ia la galop, preţurile au totuşi paşi diferiţi. Cresc cu rapiditate la bunurile de strictă necesitate – alimente, combustibil – şi stagnează sau chiar scad la cele care se cumpărau până atunci prin credit (vezi imobiliarele) sau erau considerate de lux. Exceptând deci situaţia în care ajungem la hiperinflaţie iar banii se transportă cu roaba, o inflaţie moderată va spori avantajul celor care au economii (protejate într-o anumită măsură de dobânda bancară) în dauna celor fără lichidităţi dar cu ceva active. În concluzie, cea mai bună protecţie împotriva inflaţiei moderate rămâne dobânda bancară iar împotriva inflaţiei galopante, metalele preţioase. E o idee proastă să vă blocaţi banii în imobiliare de teama devalorizării; în Germania interbelică, ponderea cheltuielilor cu alimentele reprezenta în cea mai grea perioadă inflaţionistă 90%, faţă de sub 1%, cea a chiriilor! Astfel, dacă în 1913, în cheltuielile unei gospodării, ponderea alimentelor era de 30%, la fel ca cea a chiriilor, zece ani mai târziu se ajunsese ca alimentele să aibă o pondere de 91%, în timp ce chiriile scăzuseră la 0,2%!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *