Ne-am propus să vorbim în această secțiune despre ce sunt și cum apar anomaniile în evoluția normală a prețurilor într-o economie. Vom vorbi despre hiperinflație (abandon aproape generalizat al monedei locale de hârtie), deflație (dezechilibru conjunctural cerere-ofertă) dar și despre diferențele dintre urban și rural din pespectiva inflației românești.
Dacă vă sperie posibilitatea diluării puterii de cumpărare a banilor albi puși de-o parte pentru zile negre trebuie să știți că pentru a avea hiperinflație sunt necesare două condiții: creșterea masei monetare dublată de creșterea vitezei de circulație a banilor fără o corespondența reală în producția de bunuri și servicii. Cu alte cuvinte, chiar dacă Băncile Centrale aruncă trilioane în piețele monetare, dacă populația nu vrea credite și nu se grăbește să cheltuiască orice venit disponibil pentru a scăpa de monedă locală în care nu mai are încredere, nu vom ajunge la inflație de două cifre și prețuri care cresc de la o zi la alta (oricum, cine vrea asta?).
Iar dacă va sperie creșterea prețurilor, trebuie să știți că nici scăderea lor nu are numai părți bune. Deflația exprimă creșterea puterii de cumpărare a banilor, spre bucuria temporară a consumatorilor (curând poate urma și o reducere a salariilor) și disperarea debitorilor (valoarea împrumuturilor vechi crește) și este determinată de scăderea masei monetare (s-a spart o bulă a creditului) și de creșterea consistentă a apetitului de economisire (lumea pune cât mai mulți bani de-o parte cu convingerea că prețurile vor scădea și mai mult).
Chiar dacă prețurile sunt stabile, pot exista diferențe notabile între regiuni din perspectiva inflației. Știați că la salarii identice, o familie care trăiește la țara va avea o putere de cumpărare mai mare decât una care trăiește la oraș (să presupunem două familii de învățători)? Asta pentru că inflația se calculează urmărind evoluția prețurilor în interiorul unui coș de produse și servicii reprezentativ pentru consumul mediu la nivel național. Când, însă, creșterea prețurilor se calculează ca medie între entități cu grade și ritmuri de dezvoltare diferite (urban și rural, populația României având o distribuție apropiată între cele două) rezultatul conține inevitabil distorsiuni. E ca și cum am considera că doi gemeni au mâncat în medie un măr, deși unul a mâncat două iar celălalt niciunul.
Alte sfaruri pentru Bugetul Familiei
