Poate crezi ca banii sunt o inventie moderna. Banii au insa o istorie veche. La inceputurile societatii omenesti a fost trocul, prin care oamenii schimbau lucrurile care erau de valoare pentru ei: „Iti dau piei tabacite de mine pentru pestele pe care l-ai pescuit.” Treptat, pe masura multiplicarii formelor de schimb, au aparut anumite bunuri cu rol de etalon: sarea, pieile, vitele, scoicile, granele, metalele preţioase,etc. In timp, din randul acestora s-au desprins metalele pretioase a caror greutate, puritate si densitate trebuia masurata cu ocazia fiecarei tranzactii.Pentru a elimina aceste inconveniente s-a trecut, începând cu secolele VII-VI i.e.n.la baterea monedei (consemnarea unor elemente care certificau cantitatea, puritatea si densitatea aurului cuprins intr-o moneda). Se considera ca primul care a batut moneda a fost Cresus, regele Lydiei, desi s-au identificat elemente ale circulatiei monetare si in China din secolele X-XI i.e.n.Denumirea de moneda provine de la atelierul unde se confectionau monedele metalice situat in apropierea templului zeitei Juno Moneta din Roma.
Sistemul banilor-marfa a evoluat treptat intr-unul al banilor-substitut, pe masura ce comerciantii de argint si bancile au inceput sa emita chitante pentru cantitatile de bani depozitate in seifurilor lor de catre clienti. Aceste chitante au devenit treptat mijloace de plata acceptata si apoi bani veritabili. Banii de hartie sau bancnotele au fost utilizati prima data in China, in timpul dinastiei Song (se numeau “jiaozi”) evoluand din chitantele de mana ce exprimau promisiunea de plata viitoare ce erau folosite din secolul al 7-lea (ele nu incuiau insa monedele de metal fiind folosite in paralel). Primele bancnote au fost emise in Europa de Banca din Stockholm in 1661. Sistemul monetar bazat pe standardul aur-banii de hartie in circulatie erau convertibili in cantitati prestabilite de aur-a inlocuit folosirea monedelor de aur in secolelel 17-18 in Europa. Bancnotele convertibile erau mijloacele legale de plata iar detinerea fizica a aurului era descurajata. Pana la inceputul secolului 20 marea majoritate a statelor adoptase standardul aur, legandu-si bancotele in circulatie de anumite cantitati in aur. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, la Conferinta de la Bretton Woods, multe state au inlocuit aurul cu dolarul american (monedele nationale nu mai erau convertibile intr-o anumita cantitate de aur ci in dolari, la anumita paritate), dolarul fiind in schimb convertibil in aur. In 1971 SUA a suspendat aceasta convertibilitate iar din acel moment monedele aflate in circulatie in intreaga lume nu mai au nici un reper concret al valorii, exceptand ratele volatile ale paritatii dintre ele si fotografia de moment a sanatatii economiei pastorite de Guvernul care le emite (“fiat money”).
In vremurile de criza economica, tulburari sociale, incertitudine politica valoarea banilor e pusa deseori in discutie iar oamenii incerca sa isi converteasca economiile in valori mai palpabile (se reintorc la metale pretioase sau mizeaza pe bunurile imobiliare, arta, etc) de teama inflatiei. Invers, dupa spargerea unor bule speculative alimentate deseori de dilatarea creditului, poate apare fenomenul opuss-deflatia-valoarea banilor crescand odata cu reducerea masei monetare si apetitului pentru imprumuturi.
Alte sfaruri din categoria Economii
